1
Martisorul la data de Sam 28 Feb - 13:27:10
mihaela83
admin
Conform unei legende populare, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.
O altă legendă povestește cum Soarele a coborât pe pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. După o luptă crâncenă, tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe cer și a reînceput să lumineze întregul pământ. S-a început primăvara, oamenii au reînceput să zâmbească, să se veselească, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele său cald s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
~~~~
Tradiția sărbătorii are o vechime de mii de ani, primele dovezi arheologice datând din vremea Geților. Până la începutul secolului al XVIII-lea sărbătoarea coincidea cu Anul Nou, sărbătorit la 1 martie încă din vremea geto-dacilor și a romanilor [3]. Originile obiceiului se găsesc și în sărbătorile romane în cinstea zeului Marte, zeu al fertilității și al vegetației sau în echivalentul acestora din Tracia, sărbătorile în cinstea zeului Marsyas Silen. Cele mai vechi dovezi ale acestei sărbători au fost descoperite de arheologi la Schela Cladovei, Mehedinți. Femeile dace purtau monezi sau pietricele asociate cu fire de lână roșii și albe pentru a avea noroc și un an productiv. Există cercetători care cred că este vorba despre reîntoarcerea la viață după Potopul biblic.
Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria unde se cheamă Martenița (Мартеница), Macedonia, Albania.
O altă legendă povestește cum Soarele a coborât pe pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. După o luptă crâncenă, tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe cer și a reînceput să lumineze întregul pământ. S-a început primăvara, oamenii au reînceput să zâmbească, să se veselească, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele său cald s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
~~~~
Tradiția sărbătorii are o vechime de mii de ani, primele dovezi arheologice datând din vremea Geților. Până la începutul secolului al XVIII-lea sărbătoarea coincidea cu Anul Nou, sărbătorit la 1 martie încă din vremea geto-dacilor și a romanilor [3]. Originile obiceiului se găsesc și în sărbătorile romane în cinstea zeului Marte, zeu al fertilității și al vegetației sau în echivalentul acestora din Tracia, sărbătorile în cinstea zeului Marsyas Silen. Cele mai vechi dovezi ale acestei sărbători au fost descoperite de arheologi la Schela Cladovei, Mehedinți. Femeile dace purtau monezi sau pietricele asociate cu fire de lână roșii și albe pentru a avea noroc și un an productiv. Există cercetători care cred că este vorba despre reîntoarcerea la viață după Potopul biblic.
Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria unde se cheamă Martenița (Мартеница), Macedonia, Albania.
